Invazia Federației Ruse asupra Ucrainei reprezintă cea mai semnificativă amenințare la adresa păcii și securității europene de la încheierea Războiului Rece. Ofensiva militară la scară largă a generat distrugeri extinse ale infrastructurii civile și a determinat peste 6,5 milioane de persoane să părăsească Ucraina în căutarea protecției și asistenței în statele vecine.
În paralel, aproximativ 14,6 milioane de persoane aflate pe teritoriul Ucrainei necesită sprijin umanitar, iar peste 3,5 milioane au fost strămutate intern, relocându-se din zonele afectate de conflict către regiuni considerate mai sigure.
În România, asistența unui număr atât de mare de beneficiari ai unei forme de protecție internațională a necesitat crearea unor mecanisme de cooperare inter-instituțională care să vină în întâmpinarea nevoilor diverse cu care soseau aceștia. Una dintre cele mai mari provocări a fost generată de modul în care informația cu privire la pașii pe care un refugiat ucrainean trebuia să îi parcurgă era diseminată către acesta, astfel încât să fie scurtat timpul până la accesarea asistenței și acoperirea nevoilor de bază. Totodată, deținerea unor informații clare cu privire la toate aspectele care țin de șederea în România, ar fi generat și o eficientizare a modului de relaționare cu autoritățile publice, creșterea încrederii în accesarea asistenței oferite de statul roman, precum și o inserție pe piața muncii pentru un număr mai mare de refugiați.
Prezentul studiu și-a propus cunoașterea dificultăților cu care s-au confruntat refugiații ucraineni în relaționarea cu autoritățile publice din România și identificarea soluțiilor pentru eliminarea sau scăderea în intensitate a acestora. În acest sens, într-o primă etapă au fost prezentate principalele instituții din România cu rol în furnizarea de servicii sociale către refugiații ucraineni, cu evidențierea atribuțiilor și a importanței acestora, iar în a doua etapă s-a realizat o analiză a modului în care refugiații ucraineni percep relația cu autoritățile publice, dificultățile întâmpinate în comunicarea cu aceștia.
Activitatea de documentare a statisticilor și datelor oficiale a fost esențială pentru analiza dificultăților cu care s-au confruntat refugiații ucraineni în relaționarea cu atoritățile din România. Culegerea efectivă de date s-a realizat prin aplicarea unui chestionar cu 23 de întrebări unui număr de 103 refugiați ucraineni. Rezultatele studiului de caz reflectă faptul că lipsa informațiilor traduse în limba ucraineană sau o limbă de circulație internațională, lipsa clarității cu privire la pașii care trebuie urmați pentru a putea soluționa o anumită problemă, dificultățile privind accesul la informații structurate și clare, interfețele online dificil de navigat ale site-urilor instituționale generează dificultăți în comunicarea dintre refugiații ucraineni și autoritătile publice locale, și implicit un acces problematic la asistența socială reglementată de statul român. Analiza a fost extinsă la evaluarea percepțiilor refugiaților ucraineni cu privire la comportamentul funcționarilor publici, precum și la a gradului de încredere și satisfacție instituțională pe domenii de asistență.
Recomandările formulate pot contribui la îmbunătățirea modului de comunicare între refugiații ucraineni și autoritățile române, accesul fiind pus pe îmbunătățirea comunicării online, utilizarea inteligenței artificiale, crearea de parteneriate cu organizațiile nonguvernamentale/internaționale în diseminarea informațiilor necesare pentru accesarea asistenței și acoperirea nevoilor, elaborarea de strategii de comunicare la nivel local care să abordeze în mod integrat problematica relaționării cu refugiații ucraineni și să eficientizeze inserarea pe piața muncii, înscrierea în școli, accesarea serviciilor de sănătate sau a serviciilor sociale.
Studiu_Relatie ucraineni cu autoritatile publice RO