Invazia Ucrainei de către Rusia constituie cea mai mare amenințare la adresa păcii și securității în Europa de la sfârșitul Războiului Rece. Invazia la scară largă a provocat distrugerea infrastructurii civile, forțând peste 6.5 mil. ucraineni să-și părăsească casele pentru a căuta siguranță, protecție și asistență în țările învecinate. Totodată, 14,6 mil. ucraineni au rămas în nevoie de asistență umanitară pe teritoriul Ucrainei, iar mai mult de 3,5 mil. ucraineni au fost strămutați din zonele afectate de război în alte regiuni ale Ucrainei.
Pentru România, asistența unui număr atât de mare de beneficiari ai unei forme de protecție internațională a fost o provocare majoră, fiind create mecanisme de cooperare inter-instituțională care să asigure asistența integrată a tuturor categoriilor de ucraineni refugiați. România s-a transformat dintr-o țară de emigrare în una de imigrare, iar atenția tuturor s-a îndreptat către politicile și strategiile publice care trebuiau adaptate la noua situație. Și dacă în primii 2 ani, inițiativele guvernamentale pentru asistența refugiaților ucraineni au fost întâmpinate cu empatie de populația României, din al 3-lea an s-a resimțit o uzură în intensitatea ajutorului cu care comunitatea venea în întâmpinarea nevoilor refugiaților. Totodată, asistența financiară acordată de Guvernul României înregistra întârzieri foarte mari la plată, ceea ce pe mulți refugiați i-a determinat să identifice oportunitatea unor noi venituri, inclusiv prin înființarea de business-uri noi.
Prezentul studiu și-a propus cunoașterea oportunităților și dificultăților cu care s-au confruntat refugiații ucraineni care au deschis sau care vor să deschidă o afacere în România, precum și identificarea celor mai bune modalități prin care mediul public și privat pot susține aceste inițiative. În acest sens, primele 3 secțiuni ale studiului au avut ca scop cunoașterea profilului refugiatului ucrainean aflat pe teritoriul României, din perspectiva dinamicii principalilor indicatori privind înregistrarea și caracteristicile demografice ale acestora, a accesului pe piața muncii în calitate de angajat sau angajator, a asistenței primite pentru facilitarea accesului la piața de business din România sau a existenței unei comunități ucrainene de business în România.
Activitatea de documentare a statisticilor și datelor oficiale a fost esențială pentru analiza oportunităților și dificultăților cu care s-au confruntat refugiații ucraineni care au deschis sau care vor să deschidă o afacere în România. Culegerea efectivă de date s-a realizat prin aplicarea unui chestionar cu 21 de întrebări unui număr de 123 refugiați ucraineni. Ulterior, datele obținute au fost detaliate în cadrul a 10 interviuri cu antreprenori ucraineni, dar și a 5 interviuri cu organizații ale societății civile. Rezultatele studiului de caz reflectă faptul că bariera lingvistică, lipsa banilor, lipsa informațiilor publice cu privire la inițierea unei afaceri, dificultatea dialogului cu autoritățile publice și atitudinea rigidă a acestora sunt principalele dificultăți cu care se confruntă refugiații ucraineni care doresc să deschidă o afacere în România. Pe de altă parte, motivațiile sunt de natură diversă pornind de la îmbunătățirea condițiilor de viață și ajungând până la creșterea stimei de sine sau dorința de integrare în comunitățile locale.
Pentru îmbogățirea concluziilor obținute în urma prelucrării de date și formularea de recomandări cu privire la îmbunătățirea asistenței oferite refugiaților ucraineni care doresc să devină/sunt antreprenori în România, au fost prezentate bune practici privind integrarea antreprenorilor ucraineni pe piata de business din Cehia și Polonia. Recomandările rezultate pot contribui la îmbunătățirea strategiilor autorităților publice dedicate integrării refugiaților ucraineni în general, și facilitării accesului la informațiile necesare pentru deschiderea și menținerea unei afaceri în România, în special.
STUDIU ANTREPRENORIAT UCRAINENI IN RO